Cum se formează gândirea unui copil ?

Copilăria rămâne în inima multora dintre noi drept cea mai frumoasă amintire, iar copilul de odinioară  rămâne pururi viu în interiorul sufletului nostru.  Cu atât mai mult când vin sărbătorile și trezesc în noi acea bucurie magică pe care doar când esti copil o poți simți. Copiii sunt minunați, tocmai de aceea trebuie să înțelegem că pentru  un copil tot ce trăiește este important, chiar din clipa când el vine pe lume.

În trecut se credea că un bebeluș nu poate pricepe prea multe lucruri, concluzie la care s-a ajuns în urma unor simple observații în timp ce copilul stătea întins și nicio interacțiune cu acesta nu avea loc. Din fericire, această credință eronată a fost corectată schimbând modul în care un bebeluș este evaluat, observația făcându-se în contextul interacțiunilor dintre părinți și copil. În acest fel a fost descoperit faptul că interacțiunea umană permite și favorizează dezvoltarea creierului și a minții unui copil. Stimularea afectivă a unui copil are o pondere semnificativă față de stimularea cognitivă atunci când vine vorba despre dezvoltarea capacității de a gândi. De exemplu este mai important pentru dezvoltarea gândirii ca mama să interacționeze cu bebelușul  într-o manieră caldă și iubitoare, decât să îi arate niște cărți cu imagini. Cercetările din domeniul neuroștiinței demonstrează importanța și necesitatea interacțiunilor umane încărcate afectiv pentru dezvoltarea cognitivă a copilului.

Primul an de viață este extrem de semnificativ pentru o creștere armonioasă.  Contactele de ordin emoțional sunt întâia manieră prin care un bebeluș ajunge să cunoască lumea înconjurătoare. Relațiile cu ceilalți permit copilului să dobândească simțul realității, el reușește treptat să distingă între propriile sale emoții și emoțiile celorlalți moment care marchează conturarea sinelui. Copilul înțelege că este o persoană diferită de ceilalți. În jurul vârstei de 4 luni, copilul capătă sentimentul autonomiei prin intermediul micilor joculețe cu părinții, el fiind capabil să preia la rândul său controlul asupra jocului.  La vârsta de 8 luni copilul poate deosebi deja chipul și vocea mamei de cele ale altor persoane, lucru care îi dă posibilitatea de a reacționa diferențiat.

Datorită interacțiunilor afective timpurii copilul învață să își ajusteze comportamentul și sentimentele, cât și să facă diferența dintre bine și rău. Un copil poate înțelege ce simte altcineva doar dacă anterior altcineva a manifestat empatie și iubire față de el. Structurarea gândirii și deprinderea ulterioară a limbajului este posibilă tot în urma relațiilor interprsonale: copilul trece prin diferite stări pe care trebuie să și le reprezinte mental și apoi să le denumească printr-un cuvânt.

Copiii au nevoie de iubire, protecție, răbdare și atenție. Ceea ce un adult consideră  a fi nesemnificativ pentru un copil poate avea o mare însemnătate. Pentru un copil totul este nou și necunoscut, ei învață totul de la zero și este de datoria părinților să îl învețe. Să ne amintim totuși că și noi am fost copii la un moment dat.

Image source: https://ro.pinterest.com/pin/415949715562569558/

Be the first to reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *