Tine-ți copilul departe de propriile tale frici


  Situațiile de viața neprielnice cu care oamenii se confruntau cu sute de mii de ani în urmă i-a forțat pe aceștia să învețe să se adapteze. Un element important în procesul evolutiv a fost și frica, cea care i-a determinat pe oameni să dezvolte strategii de apărare contra pericolelor. Tocmai de aceea acest sentiment este considerat unul dintre cele mai primitive forme de anxietate.

Frica este un sentiment moștenit din generație în generație. Majoritatea fricilor pe care le avem la vârsta adultă au fost declanșate în perioada copilăriei, cu atât mai mult cu cât în cultura românească copiii erau speriați cu „bau-bau” din întuneric. Unele dintre aceste frici sunt chiar moștenite de la proprii noștri părinți, care la momentul respectiv nu dispuneau de tehnici pentru a crește un copil rezilient. Din fericire, în prezent a fost remarcat faptul că părinții sunt din ce în ce mai preocupați de creșterea armonioasă a copiilor și renunță la metodele depășite de educație.

Cum ne protejăm deci copiii? Când devenim părinți, temerile pe care le avem nu dispar pur și simplu, iar o capcană în care putem cădea fără să ne dăm seama este ca la rândul nostru să transmitem copiilor noștri propiile noastre frici. Bineînțeles că nimeni nu își dorește asta, așadar este important să știm cum să prevenim o astfel de situație.

Probabilitatea ca un copil să preia temerile părinților, îndeosebi pe cele ale mamei este foarte mare, deoarece în primii ani de viață copilul se află cea mai mare parte din timp în compania acestora. Explicația constă în faptul că învățarea se produce mai întâi prin imitație și contrar aparențelor, copiii percep cu ușurință limbajul non-verbal al adulților. Reacțiile generate de frică sunt spontane și adesea greu de controlat, așadar copilul va observa aceste manifestări și în situații similare va reacționa asemănător.

Iată deci 7 modalități prin care să îți protejezi copilul de fricile tale:

1. Un copil inteligent emoțional știe să își identifice și numească sentimentele. Ajută-ți deci copilul să înțeleagă ce simte și să exprime ce îl preocupă. Pentru ca el să facă asta are nevoie de un exemplu, așa că și tu, în calitate de adult, trebuie să îți exprimi trăirile. În acest fel cel mic va ști că e normal să vorbești despre emoțiile tale.

2. Fii atent la ce transmiți verbal copilului tău. Părinții anxioși de exemplu au tendința să îi repete prea des copilului „să fii atent” sau „ai grijă la x lucru”. În acest fel copilul va înțelege că ceva rău se va întâmpla oricum. Constructiv ar fi să activăm la copil resursele pe care acesta le are, adică să subliniem acele trăsături pe care copilul le are sau lucruri pe care copilul le poate face tocmai cu exemple din viața lui: „îți mai amintești când am fost împreună la magazin? Cand am plecat de acasă am încuiat ușa, apoi am traversat strada pe la trecerea de pietoni, ne-am uita în stânga apoi în dreapta, după care ne-am ales produsele, am plătit și am verificat restul. După ce am plecat de la magazin am traversat strada tot pe la trecerea de pietoni. Acum că știi aceste lucruri poți merge singur la magazin.” În acest mod copilul va dezvolta strategii de coping rezilient. Eronat ar fi să îi spunem : „ai grijă că trec multe mașini cu viteză, ai putea să fii lovit de o mașina. ”

3. În cazul în care îți verbalizezi totuși temerile, atunci exprimă în egală măsură și ce strategii ai pentru a depăși o situație stresantă : „când văd un cățel pe stradă și mă tem de el aștept să mai treacă cineva și rog persoana respectivă să meargă cu mine până trec de cățel. La final îi mulțumesc.”

4. Un copil nu poate ține locul unui prieten adult, așa că dacă ai nevoie să te destainui cuiva sau să te plângi despre anumite aspecte din viața ta, în niciun caz nu o face față de copilul tău. Copiii nu au capacitatea de a privi lucrurile la fel de obiectiv ca un adult, și chiar dacă nu te aștepți de la cel mic să îți dea vreun sfat, ci doar să te asculte, acest lucru nu face decât să îl împovăreze. Copiii își dau seama că nu au aceleași resurse precum adulți, iar dacă îi încărcăm cu grijile de adult nu facem decât să le cultivăm sentimente de neputință și vinovăție (pur și simplu au impresia că ceea ce li se întâmplă rău părinților e din vina lor, iar ei practic nu pot face nimic pentru a îndrepta lucrurile). Copilul va fi adesea timorat și poate dezvoltata un sentiment de inferioritate. Este important ca cel mic să cunoască realitatea din jur, însă pe un limbaj accesibil lui.

5. Când vine vorba despre copii, ei au nevoie de reguli și limite, acestea le oferă un context pentru dezvoltarea lor. În niciun caz nu vorbim despre îngrădire – fiind mici și lipsiți de experiență de viață, copiii nu cunosc prea bine diferența dintre bine și rau, tocmai de aceea este ișportant să le-o transmitem. Pentru a-i proteja de expunerea la informații care le pot dăuna emoțional, este nevoie să limităm expunerea copiilor la surse de informații care îi pot afecta, cel mai potrivit exemplu în acest caz fiind „știrile de la ora 5”.

6. În cazul în care observi că cel mic începe să manifeste anumite temeri, vino în sprijinul său cu poveștile de noapte bună. Acestea îi stimulează imaginația și îl vor învăța că întotdeauna există o rezolvare. Astfel, îi poți spune copilului o poveste cu un personaj care îi seamănă (temându-se de acelașii lucru ) și ce anume a facut acel personaj pentru a scăpa de teama sa. Nu e nevoie să creăm niște povești fanteziste, mai important este să introducem bunătatea, compasiunea, prietenia, grija față de natură sau orice alte valori morale pozitive.

7. Desigur că ne dorim tot ce este mai bun pentru copilul nostru, dar trebuie să ne amintim că la urma urmei copilul este oglinda părinților. Ar fi ipocrit să pretindem de la cel mic lucruri pe care noi ca adulți nu le facem. Așa că, înainte de toate, mămico sau tăticule, încearcă să lucrezi cu propriile tale frici, să le descoperi și să le surmontezi. La fel cum îți iubești fiul sau fiica, iubește -te și pe tine și poartă-ți de grijă, pentru a putea mai tarziu să îi acorzi copilului tău toată disponibilitatea de care acesta are nevoie.

Sursa imagine: https://www.olsengallery.com/ex-enlarge.php?current=0&work_id=6248&exhibition_id=327

Be the first to reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *