De ce ne place să ne plângem?

Să ne plângem a devenit o practică foarte comună. Atât de comună încât face parte din micile conversații zilnice și nici măcar nu realizăm impactul pe care îl are asupra stării noastre de spirit generale. Știm deja despre cuvinte că ele provoacă răni mai dureroase decât cele fizice, adică răni la nivel emoțional.

A te plânge presupune să vorbești despre acele lucruri care nu-ți convin fără a lua niciun fel de atitudine de corectare a acelor situații. În realitate, toate lamentările noastre maschează acele frustrări profunde, pe care ne este teamă sa le confruntam. Așa că gândește-te mai bine. Ce te supără de fapt? Serviciul în sine, sau alegerea ta de a merge la serviciu în loc să lucrezi la propriile tale vise?

Autoarea Christine Lewichi, promotoare a acestei schimbări de atitudine, spune că trebuie să știi să faci diferența între momentele în care ne plângem pentru că ne simțim niște victime neputincioase și momentele personale de resurecție pe durata cărora ne activăm resurse precum puterea și voința de a crea o lume mai bună.

Important este ca în clipele când simți nevoia să te plângi, să identifici ce anume te-a supărat de fapt, urmând apoi să corectezi respectiva situație. Dacă te oprești la prima parte, nu faci decât să transmiți un mesaj toxic către tine însuți și către ceilalți. Atenție însă la capcanele de tipul: X m-a supărat, deci vreau ca X să se schimbe, pentru că acest lucru nu este posibil. Pot fi corectate doar acele aspecte care țin de noi, cum ar fi reacția noastră la comportamentul celuilalt.

În mod paradoxal, dincolo de faptul că ne exprimăm frustrările și neputințele, să ne plângem ne aduce si beneficii. Retine faptul că oamenii fac în cea mai mare partea a timpului activități care le aduc beneficii, chiar dacă la prima vedere nu ai spune asta.

De exemplu, pe parcursul grevelor și a manifestațiilor, oamenii își strigă nemulțumirile în speranța că vor fi și alții care li se vor alătura. Este mai greu să te faci auzit de unul singur, decât în grup și în plus oamenii sunt ființe sociale care caută permanent validarea într-un grup de apartenență. Un mesaj negativ de frustrare este la urma urmei un mod de a atrage atenția celorlalți, cu atât mai mult cu cât se strigă în gura mare. În acest fel încercăm să îi convingem și pe alții să ne împărtășească punctul de vedere. Pentru mulți alții, a se plânge a devenit un automatism. În egală măsură sunt persoane care cred că plângându-se nu fac nimic dăunător, ci doar haz de necaz. Pentru alții, faptul că se plâng este pur și simplu expresia resemnării.

Scopul însă nu scuză mijloacele, de aceea o soluție dezirabilă este ca întotdeauna să expunem lucrurile într-o lumină favorabilă. Cel mai bun exemplu ar fi aici Maica Teresa, care invitată la un marș contra războiului a refuzat invitația motivând că ar fi participat cu toată inima dacă ar fi fost un marș pentru pace. Însă, după cum bine știm, drumul spre iad este pavat cu intenții bune, în general cârtim pentru a ne conserva bunăstarea. Singurul inconvenient este că acest mod nu e cea mai eficientă strategie. Să ne plângem este totodată și un mod voalat de a cere ajutorul. Așa că de ce să îl refuzăm când ni se oferă?

În concluzie, pentru a învăța cum să limitezi acest comportament toxic față de tine în primul rând, dar și față de ceilalți, te invit ca la sfârșitul zilei să îți acorzi timp să te bucuri de tot ce ai realizat pe parcursul orelor scurse, în loc să te gândești la ce ar mai fi trebuit să faci sau eventual la ce nu ai făcut suficient de bine. Nu uita de asemeni să transformi frazele tale negative în unele pozitive, cu toate că la început aceste lucruri nu-ți vor veni tocmai natural. Niciodată însă schimbarea nu va fi ușoară, tocmai de aceea beneficiile pe care aceasta le aduce sunt atât de îndestulătoare.

Sursa imagine: https://ro.pinterest.com/pin/197102921179252538/

Be the first to reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *