„O să merg la psiholog, dar încă nu este momentul”

Timpul pe care ți-l acorzi este direct proporțional cu importanța pe care o atribui propriei tale persoane.

Care sunt strategiile tale atunci când întâmpini situații dificile in viața ta? Vorbești cu prietenii sau poate păstrezi totul în interiorul tău, însă pun pariu că nu ai luat în calcul încă varianta de a merge la psiholog, iar dacă te-ai gândit la asta era undeva pe la finalul listei tale. Iar în privința explicațiilor din mintea ta, ele sunau cu siguranță ceva de felul: încă nu este momentul sau eu nu am nevoie de psiholog, ce să-mi facă, ori poate chiar sunt alții cu probleme mai grave decât mine și nu mai merg la niciun psiholog.

Permite-mi așadar să te mai întreb ceva: de unde știi că nu este pentru tine dacă nu ai încercat niciodată ? E ca și cum ai spune despre un fel de mâncare că nu este bun, fără ca măcar să îl fi gustat înainte. ” – Dar știu sigur că nu este bună, pentru că așa mi-a spun X; el/ea a mâncat și nu i-a plăcut deloc”. Ei bine, în acest fel ideile tale nu-ți aparțin de fapt. Ele sunt produsul unei alte minți. Altfel spus, o altă a trăit experiența, a decodat mesajul, a înțeles lecția și a emis o idee. Unele dintre impresiile pe care le ai la momentul prezent despre lucruri sau oameni, le-ai preluat de fapt de la altcineva. La vârsta copilăriei este firesc, pentru ca un copil învăță treptat despre lume prin ochii părinților, deoarece pe de o parte libertatea sa este limitată, iar pe de cealaltă parte copilul nu are încă destule resurse. Pentru un adult însă, acest comportament infantil nu este justificabil și mai mult de atât este situat la polul opus progresului.

În ce măsură ți se potrivesc deci ție aceste idei luate de-a gata? Tu unde ești în această ecuație? Ce fac mintea și sufletul tău în tot acest timp? Nu-mi pot imagina decât că așteaptă cuminți în cuib, asemeni unui puișor mic de pasăre, care încă nu a învățat să zboare și pe care, mămica sa grijulie îl hrănește constant. Ce nu știe acest mic puișor este că odqttă ce-și va lua zborul, va putea admira cu ochii lui acea lume imensă de sub aripile sale și va putea găsi singur o hrană mai potrivită decât cea pe care i-o aducea mama.

Indiferent de cât de multe studii am avea, indiferent de cât de înstăriți am fi, indiferent de vârstă, rasă și orice alt criteriu îți mai trece prin minte, la un anumit moment din viața noastră, ne-am pus singuri niște bariere, sau mai rău am ridicat ziduri între noi și visele noastre. Niște obstacole care să ne apere de noi înșine, de propriul eșec sau de teama că visele noastre sunt prea mari și nu ne-a fost niciodată permis să țintim atât de sus. Vei spune că tu nu ai făcut-o. Firește că nu ai făcut-o în mod conștient. Ce persoană întreagă la minte ar face asta? Doar că rațiunea nu lucrează de una singură, ea cară după sine un bagaj foarte greu, numit subconștient. Locul fricilor, al frustrărilor, al temerilor și al neputințelor noastre, un teritoriu al rușinii și al gândurilor noastre ascunse. Toți acești actori sunt cei care au pus fiecare câte o cărămidă la acele ziduri. E perfect normal să nu-ți fi dat seama de acest lucru, pentru că toate aceste părți din tine lucrează din umbră, ele sunt greu accesibile fără un sprijin din exterior, desigur mă refer la o persoană competentă, cu studii de specialitate, nu la prieteni sau familie. Si poate că nu îți dai seama, dar atunci când ceri sfaturi de la cei apropiați, pui pe umerii acestora grijile tale, și îi faci să se simtă responsabili de reușita ta.

Soluțiile cele mai potrivite pentru tine sunt acelea care se bazează pe resursele tale, pe ceea ce îți place să faci, pe ceea ce îți dorești tu. Tu ai deja soluțiile, tot ce își mai lipsește este un pic de ajutor să găsești calea spre ele. Un psiholog este cel care te poate ajuta să faci lumină în viața ta. Și te rog să ții minte că ACUM este cel mai potrivit moment să investești în tine.

Be the first to reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *